Se poate vindeca ficatul gras?

Nu cred ca voi uita vreodată momentul în care am fost diagnosticat cu ficat gras. Doctoriţa care îmi făcea ecografia dicta multe lucruri pe care, deşi nu le înţelegeam, îmi dădeam seama că nu erau normale. A fost oribil.

Probabil văzându-mi expresia îngrozită, asistenta zâmbea şi mi-a zis că nu e mare lucru, chiar dacă sună rău.

Ce a fost mai rău, a fost ce mi-a zis doctoriţa: steatoza hepatică nu se vindecă. Tot ce am de făcut este să ţin regim şi să sper că n-o să fie mai rău.

Aveam 30 de ani atunci şi abia trecuseră cinci ani de când îmi pierdusem tatăl unei boli incurabile de ficat. Puţină lume poate să înţeleagă ce era în sufletul meu atunci.

Din fericire, nu sunt genul care să asculte o singură părere. Aşa că am ajuns acasă, am tras o porţie serioasă de plâns, am stat cu soţia în braţe şi m-am hotărât să înving boala.

Am început – ca şi tine acum – să fac research pe internet. După câteva ore eram încurajat de faptul că, se pare, poţi vindeca ficatul gras. Citeam poveşti ale unor oameni care o făcuseră. Articole cu sfaturi despre cum să o faci. Era chiar mai mult şi mai bine decât mă aşteptam.

Iar concluzia era clară:

Ficatul gras (sau steatoza hepatică) poate fi vindecată. Deşi nu există medicamente pentru această boală, ea tot poate fi vindecată printr-o schimbare – de obicei radicală – a dietei, prin slăbire (dacă sunt probleme cu kilogramele în plus) şi prin exerciţii fizice.

Alte lucruri care pot ajuta vindecarea bolii sunt suplimentele alimentare cum ar fi silimarina sau anumite ceaiuri – deşi în privinţa lor nu s-a ajuns la un acord din partea doctorilor. Eliminarea stressului din viaţa noastră şi odihna ajută şi ele mult.

Dar se poate. Indiferent ce vă spun doctorii (din fericire, nu toţi ne sperie că e o boală incurabilă – am aflat după ce am vizitat alţi gastroenterologi). Ficatul gras se vindecă.

Cum să vindeci ficatul gras (povestea mea)

Specific aici că este povestea mea, pentru că vreau să fie clar că eu am trecut prin asta. Nu am căutat pe ici-colo şi vă zic din auzite.

Am făcut extrem de mult research şi am trăit acest lucru. Am învăţat pe parcurs, mi-a fost greu, am greşit, am avut scăpări, dar am reuşit în cele din urmă.

Iar povestea mea este similară cu a multor altor persoane care au vindecat steatoza hepatică. Nu este vreun mare secret, vreo mare descoperire personală. Este ceea ce se recomandă de către medicii pricepuţi.

Şi din fericire, chiar există mai multe opţiuni în privinţa celei mai importante arme împotriva aceste boli: dieta.

Da. Ceea ce mâncăm este extrem de important. Eu, personal, am ales să merg pe mâna unei diete mediteraneene (uşor modificată – deci fără alcool, fără prăjeli) fiindcă este cea mai des recomandată dietă.

Practic, schimbarea calităţii alimentelor – dar şi a cantităţii, dacă sunt astfel de probleme, este esenţială.

Am mai scris despre asta pe larg în articolele anterioare, dar pe scurt pot zice că practic eliminăm toate alimentele procesate din alimentaţie, precum şi zahărul (sau chestii similare), alcoolul şi alimentele prăjite în ulei.

Pe scurt, la asta se reduce marele secret al vindecării: mănânci sănătos, porţii mici, mâncare gătită acasă, fără chimicale şi aditivi.

În realitate, este o adevărată provocare – mai ales că avem atât de multe ispite la tot pasul. Dulciuri, băuturi, semipreparate şi aşa mai departe…

Trebuie să ţinem minte că trebuie să mâncăm pentru a trăi, nu să trăim pentru a mânca.

În afară de schimbarea drastică a dietei (care la mine a rezultat în pierderea kilogramelor în ritm alert), am început să fac exerciţii fizice. De 3 ori pe săptămână la sală, unde am făcut exclusiv cardio. De 4 ori ideal.

Am luat şi suplimentele pe care le-am menţionat în articolele de mai sus. Nu ştiu dacă m-au ajutat sau nu (tind să cred că n-au jucat un rol foarte important), dar cu siguranţă nu au făcut rău. Aşa că nu regret că le-am luat.

Pe lângă aceste lucruri care sunt esenţiale, eu am mai făcut şi altele care ţin mai mult de sănătatea mentală. Pentru unii vor merge, pentru alţii nu. Cu siguranţă nu sunt elemente esenţiale ce ţin de vindecare, dar ajută.

Personal, am început să cochetez cu meditatul (urmam meditaţii ghidate de pe YouTube) şi am incercat să elimin stresul cât mai mult posibil din viaţa mea. Mai zen, mai odihnit, mai bine. Mai ignor lucrurile asupra cărora nu am control, mai las lucruri neterminate şi nu pierd nopţile pe tema asta.

Deşi nu sunt nici pe departe vreun habotnic – m-aş considera mai degrabă agnostic – am început să ma rog. În fiecare zi.

Repet – acest lucru a funcţionat la mine la nivel spiritual, dându-mi putere să merg mai departe. Cu siguranţă ficatul se poate vindeca fără asta, dar orice ajută e binevenit, atâta timp cât nu face rău altora.

Dar cu siguranţă doar atât (mă refer la partea spiritual-mentală) nu ar fi nici pe departe suficient.

Cât durează să vindeci ficatul gras?

În cazul meu, la primul control (după şase luni), doctoriţa mi-a zis că ficatul meu arată “aproape vindecat”. Cumva, cred că a făcut asta doar pentru a nu mă culca eu pe-o ureche şi a continua schimbările pe care le începusem.

Dar oficial, a fost “mult mai bine” nu “vindecat”.

Următorul control l-am avut după un an, când mi s-a confirmat că nu mai sufăr de ficat gras. Nu se mai vedeau infiltraţii de grăsime, ficatul nu mai era mărit… totul era bine. Inclusiv analizele de sânge care erau mult mai bune decât la diagnosticare (deşi nici atunci nu era nimic peste).

În concluzie, oficial, la mine a durat un an şi jumătate să-mi vindec ficatul gras. Cunosc persoane care au primit confirmarea că s-au vindecat după 4 luni, altele după 8 luni. Deci se poate face relativ repede.

Sigur, sunt persoane care ani de zile se luptă cu ficatul gras. Dar principala problemă aici este că nu reuşesc să se ţină de dietă.

Este de înţeles – este o dietă resticrivă şi un nou mod de viaţă pentru majoritatea dintre noi… dar până la urmă, este modul sănătos de a trăi şi pot să spun, din proprie experienţă, că merită.